Poezie Glasul Păstorului

În noaptea-ntunecoasă

Se-aude o strigare,

Un glas duios ce cheamă

Pe miei de la pierzare.



E glasul unui Baci

Milos și iubitor

Ce calcă printre maci

Cu pas hotărâtor.



Pe nume El îi strigă

C-au rătăcit prin temeri,

Ochii-s gata să plângă

Ca după multe pierderi.



Brațul Său caută

Prin mărăcinii deși,

Prin iarba înaltă

Pe cei ce sunt aleși



Să poarte-n lumea asta

Al Său Nume, Iehova,

Că în viața tumultă

Doar ei pot spune: "Ava!"



Ascultă, nu auzi?

Te cheamă pe nume.

Dintre atâtea oi

Te strigă pe tine.



Răspunde-I, nu mai sta!

Te strigă blând Păstorul;

Aceasta-i șansa ta

Să te întorci în staul.