Poezie Ceasurile trec şi ne cer socoteala

Peste-ntunecimea mare

ce fantastic se întinde,

peste raza lucitoare

ce se scaldă în izvoare,

peste dealuri şi morminte,



Peste viacu-acesta falnic,

ce scăldat e-n stricăciune,

azi răsună şi mai grabnic

peste-acei ce încă darnic

stăruiesc în rugăciune.



Şi răsună o strigare:

-Iată, vin curând la tine,

şi răsplata Mea e mare,

ca să dau la fiecare

după cum i se cuvine!



-Iată, vin pe nori...răsună,

vine Domnul pe pământ,

oastea-ntreagă se adună

la o umbră de cunună,

vine Domnul în curând!

* * *

Azi te bucură strigarea,

ceasu-acela tu-l aştepţi?

O, creştin, unde-i chemarea,

să te-audă cerul, marea,

vine Domnul, unde eşti?



Încă-un ceas acum se duce,

ca un abur el dispare,

un alt ceas nu ştii ce-aduce:

ori o pace, ori o cruce-

tu priveşte-acum în zare!



Lin pendula se-nvârteşte

peste viaţa ce-o trăieşti.

Încă-un ceas acum zoreşte,

altu-n urmă îl grăbeşte,

vine Domnul, unde eşti?!



Încă-un ceas disparte-abisul,

mai aproape ne vedem,

mai aproape-i Paradisul,

mai curând sfârşeşte visul,

socoteala ca să dăm.



Încă-un ceas se vede-n zare

şi pustiul se sfârşeşte,

încă-un ceas ce blând apare,

încă-un ceas apoi dispare,

Domnul mai aproape este.



Poate n-ai luat în seamă

ceasurile mai târzii,

ce prin ticăit te cheamă,

să priveşti fără de teamă

către cer, spre veşnicii.



Orice ceas în condemnare

se va ridica atunci,

socoteala-ţi cere tare

ceasu-acesta ce dispare,

şi în grijuri îl alungi.



Deci, i-a seama-n judecată

socoteala îţi vor cere

ceasurile, ce se-arată,

şi apoi dispar îndată

şi se aruncă peste ere.



Tu i-a seama, El revine,

vine, ca să-ţi dea răsplata,

El te vrea în cer cu Sine,

să te facă fiu, străine,

vine Domnul,MARANATA!!