Poezie O nouă zi

Eclesiastul 3: 14



Oare mai am încă o zi și mâine?

Mai am o șansă să îndrept ceva?

Apusuri vin cascadă peste mine

Și șovăind, călcând peste ruine,

Îmi depăn viața ce-am trăit cândva.



Năframa amintirilor se-așterne

Peste trecutul zbuciumat și slut

Și în bătăi de orologiu cerne

Trăiri și vorbe, idealuri terne

Ce n-au avut final, doar început.



Nu pot să-mi amintesc intrarea-n lume,

Nici primul pas, primul cuvânt, s-au dus...

Am răsărit, m-am înălțat spre culme,

Firav la început și fără nume,

Astăzi sunt clipe care au apus.



Oare mai am încă o zi și mâine?

Mai este timp să-ndrept ce am greșit?

Arde mocnit regretul strâns în mine

Și-nalț la fiecare pas suspine,

Căci nu știu de-s salvat sau osândit.



Același trist clișeu se desfășoară

În cursul fiecărei vieți și-n van

Se lamentează omul, ce povară

A adunat! Păcatul îl doboară

Și crește-n conținut, an după an.



"Mai ai o șansa!" strigă astăzi cerul

Și la hotarul dintre vechi și nou,

Răsare-o Stea în noapte, efemerul,

Îngenunchiat, reflectă tot misterul:

"De tine s-andurat azi Dumnezeu!"



De nu ar exista speranța vie

Și-un Betleem și-apoi o Golgota,

Aș fi încă o brazdă-n plus, pe glie

Și într-o ramă, o fotografie,

Ce-ar aminti că am trăit cândva.



Oare mai am încă o zi și mâine?

Azi dacă alergarea-mi s-ar sfârși,

Nu mai mi-e teamă, știu că ești cu mine

Și la hotarul dintre rău și bine,

Eu Te aleg să-mi fi "O nouă zi".

9/12/2009 , Barcelona