Poezie Anul Nou, o șansă nouă

Un an trece, altul vine,

Tu opreşte-te din treabă

Şi din ce-ai făcut, te-ntreabă:

Cât e rău şi cât e bine?

***

Muşcând răbojul vremii, implacabil,

Cu semne ce statornicesc hotar,

Trece numerotat, irepetabil,

Încă un an prin foi de calendar.



Venind din neguri, dispărând în ceaţă

Ca tainele potecilor de vânt,

El e felie-n porţia de viaţă

Pe care o trăim noi pe pământ.



Această porţie, ce fiecare

O savurăm puţin câte puţin,

E pentru noi vremea hotărâtoare

Când pentru veşnicii ne pregătim.



E vremea luptei împotriva firii,

A-mpotrivirii oricărui păcat

Sau... înşelaţi de el, supuşi orbirii,

Nu mai luptăm, ci am capitulat.



Această porţie de existenţă

În strai teluric, incomod şi greu,

Nu are un alt scop, altă valenţă,

Decât a ne-mpăca cu Dumnezeu.



De-aceea când vezi zilele, petale

Căzând pe rând din cercul corolar,

Gândeşte-te la scopul vieţii tale

Şi meditează lângă calendar.



Fă un bilanţ şi cântăreşte bine

Privind în urmă anul ce s-a dus,

Şi vezi cât ai făcut doar pentru tine

Şi cât te-ai străduit pentru Isus.



Iar dacă rezultatu-i lamentabil

Nu dispera, priveşte noul an

Ca pe un dar dumnezeiesc, mirabil,

O nouă şansă pentru Canaan.



Şi mulţumind cu toată umilinţa

Pentru divinul, minunatul dar,

Începe noul an cu juruinţa

De a te dărui lui Dumnezeu, plenar.



Amin

Vulcan, dec. 2007