Poezie Cântarea mea... (1)

Cântarea mea



Cântarea mea cea mai frumoasă

E despre dragostea cea mare

Ce Tatăl ceresc, cu-ndurare,

Ne-a dat-o în grija-I maiestoasă

Prin Jertfa Sa cea salvatoare

Din planul de răscumpărare.



Când la Calvar, în răstignire

Prin crucea ce-a fost înălţată

Purtând pe ea Jertfa curată

Ne-a dat-o-n scumpa Sa iubire,

A fost pe deplin confirmată

Prin suferinţa grea purtată.



Cântarea mea cea mai frumoasă

E despre-a harului înţelepciune

Văzând în ea, marea minune

Plină de farmec şi duioasă,

Ce-n veci de veci nu va apune

Vibrând pe-a imnurilor strune.



Căci la Golgota, sus pe cruce

De bună voie a acceptat

Să poarte-al lumii grav păcat,

Ca mântuirea spre-a ne-aduce

Prin sângele sfânt ce-a vărsat

Cu capu-n spini, încoronat.



Flavius Laurian Duverna

05 iulie 2012