Poezie Te aştept:intra

Doamne, inima nu mi-e bună de nici o treabă,

Prea am ţinut-o-n piept numai podoabă!...



N-am pus-o la lucru, n-am dat-o la şcoală;

Am cruţat-o...şi mi-a rămas nepricepută, goală.



Am crescut-o mai rău ca pe prinţese:

Nu stăruie-n nimic, nu coase, nu ţese.



Voinică, se plânge că oboseşte-ndată:

Inimă făra de rost, inimă răsfăţată.



Crdeam că aşa trebuie: poeţii

Să-şi poarte inima mai presus de greul vieţii!



Dar iată, acum mi-e plină de toane si nazuri,

Stă numai de dragoste, îmi face doar necazuri.



Sare, s-aprinde, o apucă atacuri

Ca nu-i dau raiul, scări la cer, punţi peste veacuri!



...Doamne, eu nu mai izbutesc s-o îndrept.

Numai singur Tu de-acum poţi...Te aştept.



Intră, Doamne, acolo, la ea în piept.



(duminica, 4 noiembrie 1956)