Poezie Vino să-ți dau mântuire

Timpul trăit în prostie

Atunci la sfârșit de veac

Îți va fi o mărturie

Totu-ți va da în vileag



Nu vei mai putea să negi

Cum că n-ai știut tu calea

Se vor răscula întregi

Ani de rătăcire mare



Cum vei putea să-I răspunzi

Când vei fi-ntrebat de Tatăl

,,Unde vrei să te ascunzi

Căci pământ nu este altul



Ori de câte ori veneam

Și-ți spuneam să mă urmezi

Răspundeai, că bunii ani

Pentru Mine doar să-i pierzi



Ți se va aduce-aminte

Orice clipă din trecut

Ce te lăsat fără minte

Fără de-al credinței scut



Și sentința va fi grea

Căci El-Domnul Dumnezeu

Nu va căta fața ta

Și nici chipu-ți plin de,,eu,,



Moarte se va ști pe veac

Doar dureri, scrâșniri de dinți

Căci n-ai vrut să-mi fii pe plac

Unul dintre ai Mei sfinți



***

Azi îți spun a câta oară

,,Vino, ca să te căiești

Să-mi aduci a ta povară

Să-ți dau pâine, să-ți dau pești



Ca să poți trăi în veac

Scăldat în a Mea Iubire

Ești al Meu, și îmi ești drag

Vino să-ți dau mântuire,,



Amin!