Poezie In asteptare

Tu eşti aproape, aşa aproape

Că - Ţi simt paşii răsunând pe cer,

aievea aud vuietul

oştirilor de îngeri ce

se pregătesc să ne iasă în întâmpinare.

Cad în genunchi,

iertare să îţi cer,

mă smeresc,

că n-am nimic să-ţi dăruiesc.

Pumnul acesta de ţărână

pe care l-ai frământat cu drag, odată,

n-are nimic, nimic mai

scump decât suflarea

pe care i-ai dat-o atunci,

demult.

Aş vrea să-ţi sar ’nainte

să-ţi sărut poalele mantiei

şi mâinile sfinte.

...dar mă sfiesc

şi cât mă doare...

nu pot decât să stau la sfintele picioare.

...Aş vrea să plâng, să strig

de bucurie că-mi eşti Tată.

Aştept să vii, acolo, pe genunchi

să mă cuprinzi în braţe,

să nu Te pierd vreodată...