Poezie MA POT ODIHNI LINISTITA

MA POT ODIHNI LINISTITA



Iov 11:18 „Vei fi plin de încredere,

şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică.

Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea

că te poţi odihni liniştit."



Tăciunea grijilor rău m-au înnegrit,

O teamă fără margini m-a zdrobit,

Şi îngrijorarea, tare m-a copleşit.

Şi-n inima mea cu putere a lovit.



Cu milă, spre mine Tu ai privit,

De tăciunea grijilor, Tu m-a izbăvit

Nădejdea-n Tine, ea m-a curăţit,

Salvarea în iubirea Ta, am găsit.



Lumea păcătoasă, ai vrut-o iertată,

Te chinuia, dar iubirea-ţi nemăsurată,

Mântuire i-a dat, fără de nici o plată

Şi-ai revarsat izvorul cu apă curată.



Pe stâncă-s ridicată de mâna Ta tare,

Braţul Tău puternic, mă ţine pe Cale.

Apărată-s sub căldura aripilor Tale,

Sunt un rod bogat în lanurile Tale.



Mă ţi-I în braţe şi mă fereşti de spini,

Îmi ştergi lacrimile şi-mi alini suspini,

Mă apără iubirea-Ţi mare, fără margini,

Şi inima mi-e ferită de răni şi mărăcini.

.

Tu-mi eşti nădejdea, care mă ridică

Şi puterea, care mă scapă de frică.

Mi-ai dăruit iubirea Ta, magnifică

Şi mântuirea ce prin har, purifică.



Când bate vântul şi-s aproape ruptă,

Mă-ncred în Tine şi-s gata de luptă.

Din lumina Ta, sufletu-mi se-nfruptă,

Tu eşti cu mine, când valul mă-nfruntă.



Nădăjduiesc în Tine şi nu-s înşelată,

De braţul Tău puternic, eu sunt purtată,

Vrăjmaşul nu mă poate lovi, niciodată,

Cuvântul Tău mi-e scut, şi-s apărată.



Nădejdea în Tine, nu mi-e în zadar,

Pot fi liniştită, mi-ai dat odihna în dar,

Mi-ai iertat păcatele toate, prin Har

Şi ai pus înaintea celui rău un hotar,



De care nu poate trece, căci dragostea Ta

S-a revărsat cu sânge, pe dealul Golgota,

Pe crucea unde ura învinsă de iubire

Şi-a văzut sfârşitul, zdrobit de mântuire..

Amin.