Poezie Decembrie

Eşti inima lui Sfântu’ Nicolae

Şi sufletul bătrânului Crăciun.

Chivernisind sub vechea ta copaie

O sărbătoare pentru Ieşurun,

Spui lumii adevărul milenar

Că S-a născut al vieţii Împărat,

Că s-a deschis o epocă de har

Cum îngerii vestit-au răspicat...



Decembrie, cu iz de miere sacră,

Cu pas de patriarh întârziat

Ce bucurii dospeşti în alba-ţi lacră,

Ce noi miresme încă ai de dat!



De peste jumătate veac, cu tine

M-am înfrăţit, de parcă siamezi

Am fi! Deci frate, se cuvine,

Eu să-ţi colind, iar tu să-mi desenezi.



Îţi aminteşti, cum eu îmi amintesc,

Visându-ne cu Albă ca Zăpada?

O zână ea, din basmul strămoşesc,

Iar noi pitici, dar dorobanţi cu spada!



Îţi aminteşti, gonind sub clar de lună,

Pe sănii iuţi, în chiot cadenţat,

Pe derdeluş, zăpada stând cunună

Zădărniciei veacului plecat?



Cum răsunau colinele sub cuşme

De alb, de bucurie şi frumos

Că putrezeau petrecerile-n crâşme

Când se vorbea de taina lui Hristos?



Şi-apoi, cum noi şi pâlcuri de flăcăi

Cuminţi cum stau culorile-n tablou

Sub geamuri colindam, cu zurgălăi

Din Moş Ajun şi pân’la Anul Nou?



Cum Moş Crăciun în sanie cu reni

Sosea din Polul Nord la Bucureşti

Apoi prin toată ţara, la mireni

Zicea: "Române bun, să ne trăieşti?"



Era o bucurie-mpărtăşită,

Chiar cerul se oprea din goana lui

Şi ne privea prin geana-nzăpezită

Ca pe aleşii magi ai Domnului!



Şi ne ţineam aşa, la braţ cu tine,

Decembrie, torcându-ne fuiorul

De râsete şi veselii depline

Fiind, cea mai română, Pluguşorul.



Aho, aho, strigau cu piept voinic

Voinicii. Şi cu ei plăvanul!

"Copii şi flaţi" uram şi eu peltic

"Îmbelşugale să v-aducă anul"!



Pocnind din bici, (firav), pe lângă boi (G. Cosbuc)

Muşcam flămând din argintiul lunii

Beam chihlimbarul în plămânii goi

Cu nenăscuţii geamăn şi străbunii.



Şi se-mpleteau colinzi cu pluguşoare

De la Mangalia la Curtici, şi-napoi.

Pluteau în inimi sorcove uşoare

Din Turnu Severin în Dorohoi.



Ce paradis înalt, copilăresc,

Şi brazii lui cât străjuiau de falnici!

Mi-e sete azi, când stau să-mbătrânesc

De anii dantelaţi cu joc, zburdalnici...



E mult de-atunci... Acum departe sunt...

Mi-s ochii ruguri, scorburi în castani

Dar cu acelaşi dor, niţel cărunt,

"La anu' vreau să strig şi "La mulţi ani !"





6 decembrie 2007