Poezie Te simt

Te simt: în vânt şi-n furtună,

Şi pe-a privighetorii strună,

În urletul de ape, marin

Şi-n vuietul înserării lin,



În bobul de grâu şi-n copaci,

În gingaşele flori de maci.

În clocot şi-n abandon Te ştiu,

În pietre şi-n ce este viu.



În tot ce-ai creat pe Pământ,

Te simt, Doamne, şi Te cânt!

Mă-nchin smerită-n faţa Ta,

Şi-Ţi recunosc măreţia.



Făr`de Tine, a mea viaţă

Ar fi pustie, doar în ceaţă,

O dimineaţă fără auroră,

Şi vapoare ce n-au proră.