Poezie CAND V-A CHEMAT MESIA...

CÂND V-A CHEMAT MESIA...



Când v-a chemat Mesia din noaptea fără stele

(Zicând: "Veniţi şi acceptaţi îndemnurile Mele&quot

Eraţi încorsetaţi în grijuri arzătoare

Şi nu ştiaţi nimic de jertfa salvatoare

Dorinţele fireşti vă conduceau în toate

Nu vă puteaţi gândi la ce-i dincol’ de moarte

Străini eraţi de lumea cu idealuri sfinte

Şi multe ganduri rele aveaţi atunci în minte

Gândeaţi că fericirea stă-n faimă şi succese

Lăcomia şi orgoliul vă erau delicatese

Gândeaţi că singura autoritate-n viaţă

E voinţa personală; ea vă dădea povaţă

Voiaţi himere, voiaţi imediate satisfacţii

Când auzeaţi de Cer aveaţi nevrednice reacţii

Vă pierdeaţi în argumente cu iz "ştiinţific"

Căci nu aveaţi o viziune a Tărâmului mirific

"Viaţă de huzur" era lozinca pusă pe perete

N-aveaţi ideal, n-aveaţi pentru viitor proiecte

Stăpânul de atunci vă apăsa din greu

Şi vă ducea spre hău, pe groaznicul traseu

Dar nu ştiaţi nimic; destinul vostru

S-ar fi sfârşit în bezna din necuprinsul monstru

Dar v-a ieşit ’nainte Cel pe care l-aţi respins

Şi care-n voi speranţa Veşniciei a aprins

El s-a apropiat duios, El n-a dat buzna-n voi,

Ci cu răbdare v-a spus de lumea de apoi

Era convingător iar voi L-aţi ascultat

Avea privire blândă şi glas articulat

V-a spus ce-nseamnă pocăinţă, Har, slujire

Şi care e, de fapt, adevărata fericire

Ce dulce cercetare avut-aţi voi atunci

Săreaţi de bucurie cum saltă nişte prunci!

Lăuntrul vostru plin de traiul fără sens

S-a transformat, a cunoscut un foc intens

Şi-aţi cunoscut fără umbră de tăgadă

Că Duhul a inundat a inimii ogradă

El naşte-n fiecare zi în voi răbdare,

Iubire altruistă, blândeţe şi-nfrânare,

Vă dă-ndrumare când din cale deviaţi

Aratandu-va ţinta spre care alergaţi.

Ce bine ştiţi acum cărarea spre Cetate

Ce mult v-aţi ataşat de Cel ce totul poate!

Trecutul e-ngropat; prezentul, viitorul

Sunt sigilate de mâna lui Isus Biruitorul

Când El v-a invitat din noaptea fără stele

(Zicând: "Veniţi şi acceptaţi îndemnurile Mele&quot

L-aţi ascultat şi-acum trăirea-i plină de Lumină

Iar calea-i luminată – spre tihna cea divină.



11 Decembrie, 2007



PS. Această poezie ar putea fi intitulată şi

"Atunci şi-acum" O, ce transformare poate infaptui Cuvantul in viata oricui...daca e lasat sa-si faca lucrarea.