Poezie Corneliu

CORNELIU



Dionisie Giuchici

vol. 1 - "Domnul, nu eu!"



Un ofiţer păgân roman

Sutaş, sau comandant loial,

Cuceritor şi suveran

La ordinul imperial.



Trimis de Cezar şi senat

Ca cetăţean de onoare plin,

În continentul depărtat

În ţara unui neam străin.



Să dea imperiului tribut

Argint şi aur şi santal,

Pe-acel îndepărtat ţinut

Din Răsăritul Oriental.



Pe ţărmul mării celei mari

Romanii şi-au zidit castel,

Căci ei pe-atuncea erau tari,

Stăpâni şi peste Israel.



Şutaşi cu oastea de soldaţi

Erau de groază, de temut,

Să-i poată ţine subjugaţi

Pe-acei ce pradă le-au căzut.



Lăsând în urmă numai jaf

Şi mame care lăcrimau,

Lăsând în urmă nori de praf

Când ei încălecaţi treceau.



"Feriţi-vă! -dădeau semnal-

Căci vin romanii peste noi!

Corăbiile sunt la mal

Cu cavalerii de război!"



Sărmanii beduini, sărmani,

Şi fiii lui Avraam, evrei,

Cum sunt loviţi de-aceşti romani!

De-aceşti închinători la zei.



Ei sunt copiii lui Iafet,

Ei poartă sabie şi scut,

Din Îndia, în Nazaret,

Şi-n Africa au străbătut.



Astfel erau soldaţii bravi,

Chiar de Cezarul decoraţi;

Cu haine, cu argint, cu sclavi,

Să plece-n ţara lor bogaţi!



Astfel cu cărnuri şi cu vin

Ei petreceau serbări în salt,

Iar cei supuşi, cu-amar, cu chin,

Trăia poporul celălalt.



Dar printre zeci şi zeci de-adepţi

Şi-nchinători la vechii zei,

Erau şi oameni înţelepţi

Romani, ce s-au făcut evrei.



Romani ce s-au făcut creştini,

Căci DUMNEZEUL Sfânt şi Viu,

Culege floarea dintre spini,

Şi piatra scumpă din pustiu.



Cezaria - de la Cezar

Cetatea veche s-a numit -

Unde Corneliu temporar

Cu-ai lui supuşi a locuit.



Acolo el L-a cunoscut

Pe-Acel ce e adevărat,

La DUMNEZEUL nevăzut

Şi el şi-ai lui s-au închinat.



Căci a-nvăţat de la evrei

Că trebuie să fii smerit,

S-ajuţi pe-apropiaţii tăi,

Pe-nfometat, pe cel lipsit.



Şi-acest roman era bogat

Dar n-a fost lacom, nici zgârcit,

El pâine la flămând i-a dat

Şi haină la nenorocit.



Era cucernic, milostiv

Profund, şi se ruga mereu

Pentru-al păcatului motiv

Să-l ierte bunul DUMNEZEU.



Era aşa precum e scris,

Un om de bine şi milos,

Dorind să iese din abis,

Să fie robul credincios.



Să nu mai pună jar aprins

Pe-altarul vechiului credeu,

Căci el de-altare s-a desprins

Şi s-a întors la DUMNEZEU.



Dar n-a-nţeles de ce Pilat,

Tribun şi nobil fericit,

Pe-acel ISUS l-a condamnat

Şi sus pe lemn l-a răstignit.



N-a înţeles, deşi atent

La cazul care s-a-ntâmplat,

Acel grozav eveniment

Nespus de tare l-a mişcat.



Dar unde-i Petru şi Ioan?

Şi Iacov, şi Bartolomeu?

Să-i spună la acest roman

De dragostea Lui DUMNEZEU.



De dragostea ce în HRISTOS

S-a arătat pe lemn de chin,

Să poată neamul păcătos

Să fie liber pe deplin.



Atunci un înger a venit

În timp ce el pe vatră sta,

În rugăciune adâncit

Să-şi poată golul completa.



Să afle despre noul crez,

De naşterea din nou, de sus,

Să intre-n apă, în botez,

Şi să-L primească pe ISUS.



Să fie plin de Duhul Sfânt

Cu semnul de la Cincizecimi,

Cu-acelaşi foc, cu-acelaşi vânt,

Venit de sus, din înălţimi.



"Corneliu -îngerul i-a zis-

Ascultă-mă, nu te-ngrozi!

Căci eu la tine-am fost trimis

Cu-acest mesaj din veşnicii.



Tu porţi în mână două chei,

Prin fapte şi prin rugăciuni,

Ai înălţat spre cer scântei

Şi foc, pe-altarul cu minuni.



Şi-acum cel veşnic, nepătruns,

La tot ce tu ai împletit,

Prin mine ţi-a trimis răspuns

Să-ţi fie drumul netezit.



La Iope, la un tăbăcar,

Pe ţărmul mării liniştit,

E unul care-a fost pescar,

E Simon Petru găzduit.



E omul care pe inel

I-a fost săpat ceresc rubin,

Să-l chemi, să afli de la el

Cum poţi să fii şi tu creştin."



Atunci, aprins ca de un foc,

Trei inşi Corneliu a trimis

Spre Iope, spre frumosul loc,

Aşa cum îngerul i-a zis.



Şi-n timp ce ei au tot bătut

La poarta-nchisă cu zăvor,

Simon prin Duhul a văzut-

Salvarea unui vast popor.



Mulţimi de oameni, mici şi mari,

Din orice rasă, de-orice neam,

Dar necuraţi, şi mulţi murdari,

Sămânţa vechiului Adam.



Erau murdari, dar i-a spălat

HRISTOS cu sângele Lui sfânt,

De-ngrozitorul lor păcat,

Să-I fie martori pe pământ.



"Aceasta-nseamnă ce-ai văzut,

Deci du-te, că eşti aşteptat!

Ca să le faci de cunoscut

Salvarea lumii din păcat!"



Şi-ndată Petru a pornit

Cu-acei cutezători ostaşi,

Înspre Cezareea grăbit

S-ajungă la acel sutaş.



Ce-l aştepta cu-ai lui setos,

Să vină marele pescar,

Să i-L prezinte pe HRISTOS,

Pe DUMNEZEUL plin de har.



Pe Fiul care a venit

Din cer, cu-aceleaşi sfinte flamuri,

Dar Israel nu L-a primit,

Atunci HRISTOS s-a dus la neamuri.



Corneliu ca un disperat,

Când pe apostol l-a văzut

În faţa lui s-a aruncat

Ca la un zeu necunoscut.



Dar sfântul Petru l-a oprit:

"Ridică-te! Sunt muritor!"

El închinare n-a primit

Deşi era preot, păstor.



"M-ai aşteptat desigur, mult,

Căci de la Iope am venit,

Şi-acum sunt gata să te-ascult,

De ai vreun caz deosebit.



E-adevărat, n-am vrut să vin,

Căci între neamuri şi evrei

E-un zid de piatră şi rubin,

E Legea, şi credinţa-n zei.



Dar DUMNEZEU mi-a arătat

Căci zidul mare a căzut,

Prin harul care ni s-a dat,

Prin Fiul care s-a născut.



Prin jertfa crucii, pe cei doi

HRISTOS în Duhul i-a unit,

Căci şi la neamuri, şi la noi,

Mântuitorul a venit.



Căci DUMNEZEU nu deosebeşte,

El este nepărtinitor;

El prin credinţă mântuieşte,

Credinţa-i cheia sfinţilor.



Atunci Corneliu-mbărbătat

Lui Petru i-a istorisit,

"Un înger sfânt m-a cercetat,

Când mă rugam, el mi-a vorbit.



Şi el mi-a spus că DUMNEZEU

A mele rugi Le-a ascultat,

Căci Lui eu mă rugam mereu,

Şi stăruiam neîncetat.



Apoi mi-a zis ca să te chem

Ca taina să mi-o desluşeşti,

Şi-acum aici cu toţii suntem

Să te-ascultăm, să ne vorbeşti!"



Căci toţi îl aşteptau să vină

Şi robi, şi roabe, şi vecini,

Era aproape casa plină

Cu invitaţii cei străini.



Atunci pescarul iscusit

Cu-al său curaj, cu-al său talent,

A început la pescuit

Vorbind din Vechiul Testament.



Vorbind de-Acela nepătruns,

De Salvatorul sfânt, suprem,

Pe care DUMNEZEU l-a uns

Să fie Rege în Salem.



Să fie Solul rânduit

S-aducă pacea tuturor,

Cum sfinţii vechi au proorocit,

Că El va fi Mântuitor.



Din Galileea începând,

ISUS, trimisul îndurării,

Vestea cuvântul predicând

Pe munte şi pe malul mării.



Hrănind mulţimile cu pâini

Iar peste cei bolnavi, lipsiţi,

Şi-a aşezat a Sale mâini

Să fie toţi tămăduiţi.



Dând drumul celor apăsaţi

Din închisoarea celui rău,

Să fie liberi, vindecaţi,

Prin dragostea Lui DUMNEZEU.



Ei L-au legat, L-au răstignit,

Dar Tatăl Sfânt L-a înviat,

Să fie drumul netezit

Pe-ai Lui duşmani i-a-ndepărtat.



El ne-a trimis la mici şi mari

Să spunem ce-am văzut, ce ştim,

Noi suntem martori oculari

Şi-aicea şi-n Ierusalim.



În faţa Lui vor sta odată

Necredincioşii din popor,

În marea zi de judecată,

Căci El va fi Judecător.



Şi-n timp ce Petru din Cuvânt

Vestea iertarea din păcat,

ISUS HRISTOS cu DUHUL SFÂNT

Pe-aceşti romani i-a botezat.



Căci ei prin Duhul prooroceau,

Prin darul care l-au primit,

În alte limbi cu toţi vorbeau

Căci DUMNEZEU i-a mântuit.



Apoi cu toţi s-au botezat

În apă, după cum e scris,

Căci DUMNEZEUL îndurat

Cereasca poartă le-a deschis.



Iar harul se-nmulţea nespus

Din Israel, până la noi,

Cum la ai Săi le-a zis ISUS

Căci Eu mai am şi alte oi!"



Să fie-o turmă şi-un Păstor,

Aşa cum DOMNUL a vorbit,

De-acest răscumpărat popor

Cu Duhul Sfânt pecetluit.



Cu haina albă ca de in

Prin fapte şi prin rugăciuni,

Poporul DOMNULUI creştin

Dotat cu semne şi minuni.



Bolnavul sare vindecat,

Iar altul strigă fericit:

"ISUS HRISTOS m-a botezat!

Cu Duhul Sfânt făgăduit!"



Şi-n Roma, şi-n Ierusalim,

Şi-n continentul african,

Cu fraţi în DOMNUL ne-ntâlnim,

Ce lupta contra lui Satan.



Pe tot pământul peste tot

Acelaşi steag înălţător,

"HRISTOS ni-e Rege şi Preot!

HRISTOS ne e Mântuitor!"



HRISTOS e Mirele cel Sfânt!

El vine! MARANATA, fraţi!

Să-i cheme de pe-acest pământ

Pe-ai Lui aleşi răscumpăraţi.



Eşti gata pentru aceea zi?

Tu frate, tu amicul meu,

Din mâna Lui să poţi primi

Cununa de la DUMNEZEU.



Prin fapte şi prin rugăciuni

Corneliu cerul l-a deschis,

Căci faptele vor fi cununi,

Cununi în Noul Paradis.



Deci frate care te-ai predat,

Fii un Corneliu credincios,

Cu Duhul Sfânt fii botezat,

Slujindu-L pe Isus Hristos.



AMIN