Poezie Dorul iubirii

Sunt mii de suflete ce se zbat ne'ncetat

Și-atâtea dorințe rămân ne'mplinite -

Dorințe firave, nevinovate -

Se pierd în văzduhul albastru, înalt.



Câte inimi zdrobite lasă în urmă...

Iar amintirile apăsa mult prea greu!

Aleargă grăbite înspre Dumnezeu

Atâtea vise, speranțe din umbra.



Își cer împlinirea în mintea umană

Și în trupuri de tină caută sălaș,

Iar dorul din ele – așa de gingaș -

Se 'nalță în zbor timid spre Lumină.



E dorul iubirii de Țara cea sfântă

Ce ține în veghere ochii și duhul

Căci El cu dragoste a pus în noi gândul

Veșniciei, spre care omul se-avântă.



19 mai 2008