Poezie Poarta Raiului

Motto:

Nu aurul,ci moaştele sfinte sunt avuţia unei ţări.



Poate ca am ostenit să plâng un iad,

sodome şi gomore de-amar,

pe Samsoni şi Caini,pe îngerii căzuţi,

străine locuri,chipuri de coşmar.



Mă vrau acum la mine acasă,

loc cu verdeaţa,loc minunat,

unde Biserica e înca mireasă

şi Iisus Hristos e cel înviat.



Caci eu sunt din tara de brazi şi de har,

eu sunt din turma Tatalui,

drumul meu nu fu-n zadar,

căci am bătut la Poarta Raiului.



Eu sunt din ţara cu mucenici,

cu voievozi mărturisind credinţa,

de-a pururi paşii mei ramân aici,

căci am gustat din miere-n suferinţă.



Eu sunt din ţara de neuitate datini,

cu sfinţi sihaştri în posturi priveghind

cu icoane biruind balauri

şi Brâncoveni în moarte aţipind.



Eu sunt din ţara far-de hotare,

fără oprelişti spre infinit,

sunt pravoslavnic,căci la altare,

cu foc pe buze m-am spovedit.



Eu sunt din ţara de holde şi minuni,

cu ploi sfinţite şi rouă miruind.

Eu i-am văzut pe îngeri în furtuni,

pe Dumnezeu pe nori de aur odihnind.



Poate că am ostenit să plâng un iad,

sodome si gomore de-amar.

Eu ştiu un loc mai verde ca un jad...

Eu sunt din ţara de brazi şi de har.