Poezie Înviere la Dumnezeiasca Liturghie Bizantină

Din cerul de lavă scânteie un fulger,

s-aşază peste beznă îndurarea.

Cu chip neprihanit,palid,un înger

pogoară-o stea pe-un muc de lumânare.



Se-mprăştie bezna cum se ridică o ceaţă,

scânteia astrului aprinde încăperea:

Oh!Doamne,ce lumină şi dulceaţă

transfigurează tainic chipu-Ţi şi durerea.



În patima Ta,ceru-i mai aproape,

sufletu-mi e prohod şi întrebare,

mir îmi adastă în gânduri şi pleoape

când lacrimi picură din lumânare.



Trupul Tău,Hristoase,poposind în moarte,

sub giulgiu odihneşte în cântări preasfinte.

Pleoapa Maicii Tale din icoana se zbate

cu aripi de porumbiţe istovite.



Îngerul bun îmi scutură durerea

la dumnezeiasca strajă,spre dimineaţa.

S-aprind în altar lumini.E învierea

şi lanuri de mâini se-ntind să ia Viaţă.



Hristos a înviat!Fii fara frică,

troparele învierii se toarnă în lumină.

Moartea e-nvinsa.E sfânta Duminică.

E Dumnezeiasca Liturghie Bizantină.