Poezie Dimineaţa creaţiunii

DIMINEAŢA CREAŢIUNII



Dionisie Giuchici

vol. 1 - "Domnul, nu eu!"



Cel ce-a fost de la-nceput,

E şi-acum şi-n veci va fi.

Dumnezeul nevăzut

Care ne-a creat din lut

Ca să fim ai Lui copii.



Ca să locuim în zarea

Care încă nu era.

În adânc, în depărtarea

Care-i denumit "pierzarea"

Mâine, pentru lumea rea.



Înaintea creaţiunii

Pulbere era pământul.

Dar puterea-nţelepciunii

I-a dat forma lui, -minune-

Meşterul era Cuvântul.



Din pustiuri de Sahara

Domnul a creat palate.

Roca cea sedimentată,

Munţi de-o frumuseţe rară

Ca o veşnică cetate.



Domnul cu a Lui frânghie

I-a dat lumii dimensiune.

Aşezându-l pe vecie

În adâncuri, ca să fie

O splendoare, o minune.



Cântărindu-i greutatea

Forţa dimensiunii sale,

Ca să-i dea stabilitatea

Să-şi păstreze gravitatea

Legilor universale.



I-a dat scutece albastre

De când s-a născut viteaz.

Printre nori şi printre astre

Purtând chipurile noastre

Prin durere şi necaz.



Aşa s-a născut străbunul

În imensul coloseu,

Pornind toate de la Unul,

De la Cel ce e Stăpânul,

Creatorul, DUMNEZEU.



De la microcristalina

S-a format întreaga glie.

Căci întâi a fost lumina

Apoi se formase tina,

Marea noastră bucurie.



Aşa s-a format colosul

Apă, pulbere, scântei,

Ca să-i tragem noi folosul,

Şi dulceaţa, şi mirosul,

Pentru buni şi pentru răi.



Căci zidarul era vântul,

Îngeri - slujitori de foc,

Poruncindu-le Cuvântul

Să ridice sus pământul

Sus, cu norii la un loc.



Terra noastră inelară

Dintre Venus şi Mercur,

Cu mişcare circulară

Forţa revoluţionară

Care-l poartă împrejur.



Dimineaţa creaţiunii

Era un spectacol sfânt,

Când izvoarele minunii

Râurile-nţelepciunii

Străluceau pe-un nou pământ.



Când luceferii din zare

Toţi strigau de bucurie

"Dumnezeul nostru mare

A creat pământ şi soare

Şi măreaţa galaxie."



Toţi cu harfe triumfale

Fiii Tatălui Preasfânt,

Cântau imnul Slavei Sale

Aleluia, Osanale!

Şi în cer şi pe pământ.



Atunci fiul dimineţii

Îşi primise stăpânirea

De la Dumnezeul vieţii

În grădina frumuseţii

Să-şi întindă cârmuirea.



Peste vânturile firii

Care suflă, care bat,

Pe pământul omenirii

Heruvimul ocrotirii

Devenise împărat.



Căci pământul nostru mare

Avea încă şase fraţi

Luminaţi de-acelaşi scare

Şi conduşi cu mână tare

De conducători ciudaţi.



Care s-au unit la sfatul

Celui mai viclean şi rău,

Săvârşind cu toţi păcatul

Când şi-au despărţit regatul

Îngeri fără Dumnezeu.



Atunci s-a născut dorinţa

Tot mai mare, tot mai sus,

Să-şi înalte locuinţa

Unde-şi are reşedinţa

Tatăl şi Domnul Isus.



Atunci Mihail cel tare

Prin război l-a biruit.

Pe balaurul cel mare

Dornic după înălţare,

Dornic după infinit.



Atunci lumea fericită

Ce-i slujea lui Dumnezeu

După prima conduită,

În păcat a fost trântită

Prin căderea celui rău.



Atunci s-a produs dezastrul.

Atunci marea-ntunecime

A stins luna, a stins astrul,

Iar pământul cel sihastru

A căzut în adâncime.



Bezna şi-a întins mantia

Peste-o lume de mormânt.

Întunericul, pustia,

A şters toată bucuria

Fericitului pământ.



Peste apele uitării

Era noapte, noapte plină,

Toţi luminătorii zării

Pe cărările pierzării

Au rămas fără lumină.



Mii de duhuri răsculate

Aruncate-n întuneric,

În adânc stăteau legate

Ca să fie aruncate

În infernul luciferic.



În aceeaşi chinuire

Stăteau prinşii de război,

Duhuri de aceeaşi fire

Aşteptau o izbăvire

Cum am aşteptat şi noi.



Atunci Domnul din iubire

A făcut din nou lumină,

Rezidind întreaga fire

Cu aceeaşi strălucire

Şi aceeaşi slavă plină.



Fiii lui Adam să crească

Pe pământ în lung şi-n lat,

Şi mereu să se-nmulţească

Şi pe Domnul să-l slujească

Lăudându-L neîncetat.



Zori de zi de slavă plină,

Ramuri pline de pudoare,

Ce frumos e în grădină!

O pereche fără vină,

Sta în plină sărbătoare.



Ce frumos curgea izvorul

Râul din grădina ceea!

Ca să bea moştenitorul

Până când ispititorul

Amăgise-ntâi femeia.



Şi din nou veni furtuna

Nimicirea lumii vechi,

Patruzeci de zile-ntr-una,

Ploaia nimici cununa

Acelei dintâi perechi.



Dar din nou în zarea lină

Curcubeul străluceşte.

Noi speranţe de lumină

Pentru a mulţimii vină,

Unul singur se jertfeşte.



Unul singur dezrobeşte

Pe acei încătuşaţi.

Domnul care ne iubeşte

Pe Satan îl nimiceşte

Pe el, şi pe-ai lui argaţi.



Duhurile-ncoronate

Luciferiene feţe,

Din cer au fost aruncate

Şi de slavă dezbrăcate

Stăpânirile măreţe.



Să cunoască îngâmfaţii

Că Stăpân e Tatăl Sfânt,

Nu rebelii, răsculaţii,

Ci surorile şi fraţii

Vor domni pe-un Nou Pământ.



Ei sunt cei ce poartă ura

Şi războiul din văzduh,

Contra lor ne dă Scriptura

Sabia şi armătura

Ca să-i biruim în Duh.



După cele şase zile

Domnul termină lucrarea

Cartea cu şapte sigile,

E la ultimele file

E aproape răzbunarea.



Când tăiaţi vor fi copacii

A pământului pădure

Şi bogaţii şi săracii

Care s-au unit cu dracii

Să înşele, să înjure.



Şi va arde veşnic iazul

Călărimea lor cea multă.

Şi voinicul şi viteazul

Care-au răspândit necazul,

Şi durere, şi insultă.



Printr-o mare tunătură

Cerul se va face sul,

Şi va arde tol ce-i zgură

Cum arată în Scriptură

Răii au trăit destul.



Atunci Dreapta Judecată

Îşi va pronunţa sentinţa.

Dumnezeu, cerescul Tată

Va da tuturor răsplată

Gloria sau suferinţa.



Cartea vieţii va decide

Locul fiecărui ins,

Când ISUS o va deschide

Cu-ale Sale mâini solide

Mâinile care-au învins.



Atunci toţi biruitorii

Vor purta cununi pe frunte

Credincioşii, luptătorii.

Toţi vor străluci ca zorii

Lângă Domnul sus pe munte.



Căci va fi o altă zare

Şi-un pământ cu totul nou,

Neamuri multe şi popoare

Vor trăi în sărbătoare

Lăudând pe Dumnezeu.



Moarte nu va fi, nici urmă

De dureri sau tânguire

Căci durerile se curmă

Va fi un Pastor şi-o turmă

În deplină fericire.



Iar în partea stângă răii

Aruncaţi vor fi în groapă.

În durerile văpăii

Toţi murdarii, toţi călăii

Fără nici un strop de apă..



Au dispreţuit credinţa,

L-au hulit pe Dumnezeu,

De aceea uşurinţa

I-a-ngropat în suferinţa

Chinuirii celui rău.



Iată ziua, iată ceasul,

Iată Domnul sus pe nor,

Iată se aude pasul,

În curând suna-va glasul,

Glasul Său triumfător.



Spune oare, eşti tu gata?

Gata de întâmpinare.

Iată vine judecata,

Vine Domnul cu răsplata

Iată vine ziua mare.



AMIN