Poezie IMI RIDIC PRIVIREA-N SUS

IMI RIDIC PRIVIREA



Apoc. 22.7 „ Şi iată, Eu vin curând! Ferice

de cel ce păzeşte cuvintele proorociei…”





Inima-mi tânjeşte tare,

După vremea de plecare.

Aştept goarna să răsune!

Graiul inimii îmi spune:



-În curând vine Isus!

Ridică-ţi privirea-n sus.



Imi ridic privirea-n sus,

Să-L văd venind pe Isus.

Zilele-s tot mai puţine,

Semnele ne spun că vine.

Şi privesc adânc în mine,

Printre lacrimi şi suspine:



-Suflete! Nu sta pe gânduri,

Casa ta nu-i patru scânduri.

Oglindeşte-n Isus,

Casa ta-i acolo sus.



Te hrăneşte din Cuvânt,

Să intri în Cerul Sfânt.

În blândeţe tot sporeşte,

Dragostea ţi-o înmulţeşte!

Credinţa ţi-o întăreşte,

Şi-n neprihănire creşte.

Dă din inima ta toată,

N-ai să regreţi niciodată.

Bucuria te cuprinde

Când iubirea se aprinde.

Când smerit şi milostiv,

Binele tău nu-i tardiv,

Ci măsură de iubire,

Pentru cel de lângă tine.

De-ţi iubeşti aproapele,

Şi-l ajuţi ca fratele.

Duşmanul de ţi-l iubeşti,

În neprihănire creşti.

Pocăieşte-te, grăbeşte!

Isus în curând soseşte!



-Isuse, eu vreau la Tine!

Viaţa mea Îţi aparţine!

Tu eşti totul pentru mine,

Stânca, ce mă ţine bine.

Când puterea îmi slăbeşte,

Vino de mă întăreşte.

De ce-i rău, mă curăţeşte,

Pentru cer mă pregăteşte.

Vino, Isuse, Grăbeşte!

Sufletul meu Te doreşte!



Se apropie chemarea

În curând răsună valea:

Iată Mirele pe nor!

Cheamă pe al Său popor!

Amin