Poezie Cât ai trăit

Cât ai trăit ai strâns și-ai strâns

Cum strânge de pe crengi furtuna

Și-acum te uiți cu suflet plâns

Că toate câte ți le-ai strâns

Te lasă una câte una.



Ai vrut în lumea de nevoi

Să-ți faci un rai, ce cutezanță

Și-acum dai totul înapoi

Și pleci de aici cu pumnii goi,

Iar unde pleci tu n-ai speranță.



Ai vrut să fii înconjurat

De tot ce mângâie privirea,

Dar vai, cu cât ai adunat,

Cu cât de lume te-ai legat,

Cu-atât mai grea e despărțirea.



Ai vrut aici pe-acest pământ

Să-ți saturi inima flămândă,

Dar toate-aici se duc pe vânt

Iar mai încolo de mormânt

Tu nu ți-ai strâns decât osândă.



Privește dar ce ți-a rămas

Și singur judecă-ți ființa...

Isus te cheamă, fă un pas

Și-apucă-n ultimul tău ceas,

Comoara cea de preț: căința.