Poezie RECUNOSTINTA

RECUNOŞTINŢĂ



Din inimă Ţi-aduc recunoştinţă

O, sfinte Tată că mă ocroteşti

Tu-mi înviorezi a mea fiinţă

Ce bun, ce drept, ce mare eşti!



Atunci când auzitu-Ţi-am chemarea

Eram în gheara cruntei disperări

Am ezitat; n-am înţeles lucrarea

Ce-aduce-n viaţă binecuvântări...



Lucifer voia să mă mai ţină

În bezna din neantu-ngrozitor,

Să-mi dea amestecul otrăvitor,

Tot suflul meu să îl obţină.



Dar vorba-Ţi dulce m-a convins

Să părăsesc nelegiuirea

Şi-ndată m-am lăsat învins

Şi-am început, apoi, slujirea.



Ce perspectivă s-a deschis

De când mi-ai luminat cărarea!

Văd străluciri din Paradis

Şi văd ce sfântă Ţi-e lucrarea.



Mi-ai dat atunci un ideal,

Mi-ai dat elan, destoinicie

M-ai învăţat ce-i vrednicie,

Ce-i fantezie, ce-i real.



Trecut-au anii – dar cu Tine

Viaţa-i Cer, jugu-i uşor

Îţi mulţumesc cum se cuvine

Că eşti al meu Ocrotitor.



Nutresc acuma sentimente

Ce nasc în mine stări cereşti

Când vin atacuri virulente

Ştiu bine: nu mă părăseşti.



De-aceea m-am legat de Tine,

De-aceea merg oriunde mergi:

Prezenţa Ta mă întreţine

Când sunt în lanţuri mă dezlegi.



Şi de-azi încolo vreau trăirea

S-o luminezi cu-al Tău Cuvânt

Doar El îmi dă neprihănirea

Şi-nsufleţeşte al meu cânt.



De-ar fi să mai trăiesc odată

În lumea asta de-ncercări

Alege-aş tot calea curată

Că-mi dă atâtea desfătări!



5 Decembrie, 2007