Poezie Întruparea

În peştera săracă

De lângă Betleem -

Miros de promoroacă

Fân proaspăt într-o troacă

Doi miei care se joacă

Trei capre care gem.



O noapte de tăcere

Cum numai prin morminte!

Şi prin apropiere

Un pâlc de dromadere,

Mistere prin unghere

Un tâlc fără cuvinte...



Pe-afară, pe câmpie,

Păstori cu grija-n cârcă.

O lună argintie,

O stea, pe cer, zglobie

Vestind epifanie

Şi-n beznă o ...năpârcă.



Şi Iosif cu Maria

În peşteră sosiră.

Spusese profeţia

Că va veni Mesia.

Şi grajdu-i fu chilia

Că oameni nu-L primiră!



De sus curgeau izvoare!

Arhangheli coborâră

La marea sărbătoare

Cu sfânta lor cântare.

Cei mulţi, în ofuscare,

Minunea n-o văzură!



Păstorii doar, având

Sclipire de credinţă

Străpunşi de-acelaşi gând

Grăbiră, întrebând:

Ce Dumnezeu plăpând

Veni în umilinţă!?



Şi-n ieslea rece, veche

Un Prunc dintr-o fecioară!

Oiţe stau de veghe

Doi iezi porniţi pe streche

Cântări fără pereche

Şi cerul jos coboară.



E-atâta strălucire

În peştera mirată.

La Templu e orbire

E gheaţă-n omenire

E-o pâclă peste fire

Dar vestea-i minunată!



Cuvântul trup se face

Pe-a Duhului aripă.

Pământul se desface

Înfometat de pace

În paie Pruncul tace.

Numai năpârca ţipă!





2 dec. 2007