Poezie Când Te-ai născut Tu...

Părea că timpu-n cursu-i linear

S-a îndoit, vrând parcă să se rupă,

Când Te-ai născut Tu, bornă de hotar,

Ca să împarţi, în funcţie de Har,

Istoria în „înainte de..." şi „după..."



Era-mplinirea vremii, timp marcat

Să-nceapă planul sfânt de mântuire;

Când Te-ai născut Tu, când Te-ai întrupat,

Zăgazul cerului s-a-ndepărtat

Şi-a inundat pământul cu iubire.



Când Te-ai născut Tu, oştile cereşti

Cântau în cor, unindu-se-ntre ele,

Păstorii erau slujitori domneşti,

Iar staulele case-mpărăteşti

Şi-n Betleem erau mai multe stele.



Totul s-a petrecut cum era scris

Şi totul s-a-mplinit în Pruncul Rege

Venit să spună urii: interzis!

Când Te-ai născut Tu s-a-mplinit un vis,

Căci Tu ai transformat iubirea-n lege.



Te-ai coborât Tu, Fiu de Dumnezeu,

Ca drumul Tău prin lume să Te poarte

Şi pe la uşa sufletului meu;

Când Te-ai născut Tu, m-am născut şi eu,

Căci fără Tine-aş fi trăit în moarte.



Amin

Vulcan, 3.12.2007