Poezie CAND VA IERTATI

CÂND VĂ IERTAŢI...



Când vă iertaţi, când vă-mpăcaţi

Ştergeţi din gândire faptul

Şi vă zâmbiţi, vă-mbrăţişaţi

Şi ţineţi cu stricteţe pactul.



Apoi plecaţi-v-amândoi

S-aduceţi Tatălui osana

C-aşa se şade la eroi:

Să-l biruiască pe Satana.



Uniţi-vă în cânt voioşi

C-aţi depăşit o stare gravă

Veţi fi mai buni, mai serioşi

Veţi arunca tot ce e pleavă,



Veţi fi exemplu pentru mulţi

De trai pios, de viaţă pură

C-aşa se cere la adulţi:

S-aplice tot ce e-n Scripură.



Ce-a fost, a fost – acum să fie

Doar linişte şi bucurii

Să fiţi o bună mărturie

Şi azi şi-n fiecare zi.



Iar crunta voastră frământare

Va fi-ngropată şi veţi ştii

Că doar cucernica purtare

Creează sfinte armonii,



Veţi ştii s-apreciaţi intens

Lucrarea jertfei salvatoare

Când Fiul a iertat imens

Şi-a dat o pildă grăitoare,



Fără rezerve El iertară

Pe cei ce-L torturau cumplit

Iertarea-i leac ce înfăşoară

Şi-alină sufletul trudit.



Uitaţi trecutul cel urât,

Uitaţi acele fapte rele

Să n-aveţi duhul mohorât,

S-aveţi privirea către stele!



Nicicând nu mai priviţi ’napoi

La stare-aceea încordată

S-aveţi doar sentimente noi,

Să n-aveţi ceartă niciodată...



Veţi merge-acasă liniştiţi

C-aţi împlinit ce zice Cartea

Şi fericiţi: acuma ştiţi

Că v-aţi păstrat integritatea.



29 Noiembrie, 2007