Poezie Soției mele (acrostih 1)

Scorbură în viaţa mea şi-a făcut

O pasăre, o turturea de apă.

Timpul i-a fost prielnic. A băut.

Izvoarele din mine i s-au părut agapă.

Eoliene mâini i-au pus aripi de mamă.

Iubirea se-mbăia în ochii-i de aramă.



Mereu atentă la bucoavna mea,

Ea şi cu mine taine-am colindat.

Limanuri vizitate doar de-o stea,

Enigme-nscutecite-n in curat.



Recalcitrante stânci, cu colţuri reci,

Orânduite-au fost să ne slujească.

Dureri şi biruinţi ne-au fost poteci

În care-ai noştri feţi să se-oglindească...

Cuminte sol de dragoste şi bine

Am omenit în scorbura din mine.