Poezie De Craciun: Tu ai venit Isuse...

TU AI VENIT, ISUSE...



Tu ai venit să pregăteşti cărarea

Ce ne conduce-n Patria de Sus

S-avem în Paradis intrarea

O, Salvatorul nostru drag, Isus!



Venit-ai să ne dai o perspectivă

A spaţiului ce-i mai presus de nori

Să ne ghidezi – eram toţi în derivă

Eram pribegi, nenorociţi rătăcitori.



Ai părăsit splendorile astrale

Şi slava cuvenită unui Sfânt

Din frumuseţi de Rai ai coborât în Vale

Să-nlături din noi teama de mormânt...



Şi ai găsit pe Terra multă ură

Şi multă rătăcire, mulţi duşmani

Atâtea suflete fără trăire pură

Atâţia oameni duri şi inumani,



Găsit-ai multe suflete hoinare,

Tone de ignoranţă şi suspin

Iar mulţi priveau spre ceruri cu sfidare

Zicând: "Nu vrem nimic din ce-i divin,



Nu vrem să ne unim cu Cerul

Ne este dragă glia ce-o muncim

Ne este drag tumultul şi misterul

Pe-acestea, într-adevăr, le preţuim."



Dar Tu-ai venit cu un mesaj de pace

Şi-ai vrut să îl imprimi în om

Să-nfăptuiască ce Tatălui îi place,

Să se hrănească din al veşniciei pom.



Ai înţeles atât de bine misiunea

Şi planul conceput Acolo Sus

Căci ai primit de la Părinte-nţelepciunea

El Te-a învrednicit, El Te-a condus.



La-ntâiul Crăciun adus-ai Vestea bună

(Pe o planetă hărţuită de păcat)

Că cei neprihăniţi cu Tine se cunună

Şi moştenesc tot Cerul în glorie-mbrăcat.



Ai apărut în atmosfera pământească

Nu în palatul îmbrăcat în străluciri

C-ai vrut sărac, bogat să te cunoască

Şi să cunoască starea eternei fericiri.



Dac-ar fi fost doar o fiinţă degradată

În universul celor muritori

Ai fi venit să-i spui de Sfântul Tată

Să aibă parte de cereştile splendori,



Dar toţi aveam nevoie de Lumină

Eram acaparaţi de noapte şi neant

Tu, însă, voiai ca toţi să aparţină

De Alianţa care ştie ce e important.



Ce taină! Ce iubire! Ce lucrare!

Acum le înţelegem parţial

Le-om înţelege bine-n Ziua-n care

Vei zice: "Bun venit în spaţiul sideral"



Amin!



gc/Craciun, 2007