Poezie „...Dați-le voi să mănânce”

„...Dați-le voi să mănânce”

A poruncit Mântuitorul;

Dați Cuvânt, hrăniți poporul

Să n-aibă nevoie să plece



Flămânzi la casele lor

Și-obosiți de predici seci,

Fără har și-atât de reci

Ce storc vlaga tuturor...



Cei flămânzi se duc să caute

Pâinea cea duhovnicească

Care poate să-i hrănească,

Orișiunde-n altă parte...



„...Dați-le voi să mănânce”

Cum spune Mântuitorul

Și-atunci sigurat, poporul

De la Domnul n-o să plece!



Dar, cum ai putea să dai

Tu, Pâinea și Apa vieții,

Și să o-mparți societății

Când tu însuți nu o ai?!



Mulți tânjesc încă de dor

După „Casa Părintească”

Și rămân să se hrănească

Cu roșcovele porcilor...



Oricine-ai fi, oriunde ești

Nu-i târziu să-ți vii în fire

Și să te-ntorci la mântuire

Smerit și să te pocăiești!



Cei care-mplinesc Cuvântul

Au lângă puținul lor

Chiar pe bunul Creator

Care le-nmulțește totul



Și le dă în mână pâine

Din belșug pentru popor

Să mănânce toți cât vor

Și să-adune ce rămâne...



Aceasta-i slujba adevărată

De care trebuie să se țină

Un ucenic plin de lumină,

Pâinea vieții să o-mpartă!



Dar lenea duhovnicească

Poate face să te-ntorci

La roșcove iar, la porci,

De la „Casa Părintească.”



Ridicați ochii, priviți

La mulțimea de flămânzi

Istoviți și tremurânzi

Care-așteaptă-a fi hrăniți



Și dați-le voi să mănânce,

Cum a spus Domnul Isus;

Hrăniții cu Cuvânt de sus

Să n-aibă nevoie să plece...



Dacă-am ridica privirea

Din gunoiu-acestei lumi

Înspre mărețele minuni

Care le-a făcut Iubirea...



Și-am privi de către noi

La cei care-așteaptă hrană,

Dumnezeu ne-ar face mană

Pentru-alor crude nevoi



Și-am avea de unde da

Tuturor pe săturate...

Căci, comori nemăsurate

Din cer, Domnu-ar revărsa!



Spre Puterea Domnului

Să ne ridicăm privirea

Și să-I practicăm iubirea

Dând hrană poporului!



Zaragoza 04/07/2012

de Ioan Hapca (Ionică)