Poezie Biruinţa-n umilinţă

Biruinţa-n umilinţă



Isuse,...Scump Mântuitor!

Din slava sfântă şi divină,

La omul slab, cel muritor,

Te-ai coborât în a lui vină.



Te-ai dezgolit de măreţie,

De slava-Ţi de Dumnezeu,

Ce-a stralucit din veşnicie

Înveşmântată-n curcubeu.



Un trup aici Ţi-ai pregătit

Ca să aduci la îndeplinire,

Cum planul sfânt a stabilit:

Cea mai sublimă mântuire.



Născut sub legi deja fireşti

Cu omul Te-ai asemănat,

Sa poţi lupta, să biruieşti,

Să îl răscumperi din păcat.



Prin lupta lungă, a ispitirii,

În Ghetsimani sub apăsare,

Ai vrut nădejdea mântuirii

Să i-o asiguri prin răbdare.



Şi-ai suportat cu umilinţă

Prin umbra de neascultare,

Cea mai grozavă sentinţă

Şi mai crudă condamnare.



Şi-astfel, vestit-ai biruinţa

Prin Universul ce-ai creat,

Că ai primit tăcut sentinţa

Să mori pe lemn crucificat.



De-aceea-n toată veşnicia

Mareaţa taină, a-ntrupării,

Va fi-acea ştiinţă, şi făclia,

În Jertfa scumpă a salvării.



Flavius Laurian Duverna

27 noiembrie 2007