Poezie Fiul Risipitor (8)

Statea intre porcari

Si ii pazea pe porci,

El, bogat intre bogati

Si respectat de toti.



Era adanc indurerat,

In zdrente si flamand,

Cu parul atarnand in praf...

Fiul risipitor, plangand.



Lasase-n urma pacea

Si-un Tata-ndurerat.

Se avantase-n lumea

De chin si de pacat.



Acum regreta fapta

Si-ar vrea sa fie bun,

Dar...este prea departe

De traiul bun acum.



Stand si privind nisipul,

Prabusit in colb,

Isi plange-amar strainul

Viata lui de rob.



"Nu merit mila nimanui

Pentru ca sunt ratat!

Nu pot sa ma numesc un fiu

Caci sunt prea vinovat!



Sa fiu un rob netrebnic

Asta am meritat!

As vrea sa pot fi vrednic

De Tatal meu odat'.



Dac-as putea sa stau

In casa parinteasca,

Si cinste sa Ii dau

Cum nu I-am dat odata!"



Acest gand il ridica

Din colbul cel fierbinte.

Privi spre cer cu frica,

Si hotari in minte:



Ma voi intoarce acasa

La bunul meu parinte.

Voi fi un rob in casa

Dar mult mai iubitor ca inainte."



Drumul a fost lung

Si-n suflet avea o teama

Pentru ca un glas profund

Ii tot soptea in taina:



"Tu nu poti fi primit

In Casa Painii!

Sigur vei fi izgonit;

Auzi cum latra cainii!"



Dar inima bolnava

De dor dupa Hristos,

Il indemna sa mearga

Oricat e de periculos.



Simtea nevoia de iertare,

Ca se caia amarnic!

Va cere indurare,

Chiar de va fi zadarnic.



***

Tatal statea pe prispa

Si tot privea in zare.

Tot sufletul in el ardea

De-o dragoste fara hotare.



Dorea sa-si vada fiul

Intors pe calea dreapta,

Sa vina impins de dor,

La tatal ce-l asteapta.



Dar...iata, acum vede,

Un tinerel fugar,

Atat de slab si-n zdrente,

Calare pe-un magar!



Atunci alearga iute

Si-l strange cu mult drag.

Fara macar sa-l certe,

Il strange cu mult drag.



Apoi , din marea lui iubire,

Ii da incaltaminte,

Si inelul cu rubine,

Si cade-n plans fierbinte.



"O ,fiul meu cel drag,

De cand eu te astept,

Sa te intorci pribeag,

Sa-mi cazi din nou la piept!"



"O ,tata, te rog iarta,

Gresala mea cea grea!"

Tatal, zambind i-arata,

Toata gradina sa.



Tanarul acum schimbat,

Se plimba la izvoare.

De tot pacatul e iertat

Si tatal e cu el pe cale.







***

E-atata fericire

In casa acelui om.

Fiul privea c-uimire

Cum l-a primit ca domn.



Baiatul, ieri in zdrente,

Acum e rege chiar.

Si stie, si-ntelege,

Ca totul e un dar.



***

Ce mare fericire

Va fi pentru un om

Ce pleca din pieire

Catre al nostru Domn!



Caci va scapa de zdrente,

Va fi un rege chiar,

Va sti si va-ntelege,

Ca totul e un dar.