Poezie Taina mea

Taina mea



E sărbătoare astăzi,

Si Te aştept să vii,

O masă pregătesc,

Cu lumânări aprinse,

Ca stelele făclii,

Un vas de lut cu poame,

Miros de pâine caldă

Şi cu măsline negre,

E post şi sărbătoare,

Si Te aştept să vii!



Pe masă scot o carte,

Si rugăciuni citesc,

Un oaspete de seamă,

Cu cinste să primesc!

Fac larma să se stingă,

Si cântece să tacă,

De-ajuns e candela,

Lumină ca să facă!

Si flăcări tremurânde,

Fac umbrele mai blânde,

Ca pe pereţi să joace!



E ziua mea şi mai frumoasă,

Atâtea toamne nu am fost acasă,

Acum am rupt a îndoielii plasă,

Când Te-aşteptam la uşă,

Dar Tu băteai pe dinlăuntru!

Pun pe hârtie înscrisul,

Să îl citească Necuprinsul,

Nu mă-ndoiesc că ştie,

Dar îmi strig bucuria,

Că am ucis mândria,

Cu tot alaiul ei!



Lemnul de brad în sobă

Trosneşte şi miroasă,

A smirnă şi tămâie arsă,

În toamna mea târzie,

De roade încărcată,

Si creanga desfrunzită,

Să vii azi, ai să poţi?

Nimica n-o să cer,

Azi am să tac aievea,

Si taina mea ştiu-va,

Doar foaia de hârtie,

Si cititorul ei!





24.11.2007