Poezie O lume

Ca fire de paianjen dai acuma la o parte,

O lume de placeri, de iad, o lume de pacate...

O lume de incatusari, de frangeri si regrete iar,

De amagiri, desert, caderi intr-un abis murdar.



Te-apleci cum n-ai facut vreodat' si inima se frange

Intr-un noian de remuscari, de lacrimi si de sange

Care mai cade inca azi ca sa te spele-n taina,

Sa-ti dea in lume un alt sens si-o alta haina.



Ti-nalti a mainilor putere spre un etern preasfant

Si pe pamntul gol ti-asezi genunchiul tau infrant.

Dai forma si tarie, culoare, gust si sens

Credintei ce-nfioara intregul univers.



Intorci un spate hotarat acestei lumi deserte

Si-o lume-ntreaga parasesti cu patima si sete;

O lume de-ncercari, dezgust, de rele si de ura,

O lume care deformeaza tot ce-i creat, faptura.



Spre-un nou deznodamant te-ndrepti, spre demnitate

Sa te-ntalnesti pe veci de veci c-o lume de dreptate .

Stai linistit si-ntrebator privind naiv in sus

Spre Cel ce schimb-o lume de necuprins, Isus.