Poezie O inima

Cum as putea sa Te-nteleg, cum as putea mai bine?

As vrea ca Tie sa-Ti dau tot, chiar inima din mine,

S-o pun pe un altar inalt sa n-o ajunga nimeni,

A Ta sa fie-n veci de veci, sa n-o intorc in sine-mi



Curata, pura, frematand de-o dragoste curata,

Atata am eu mai de pret ca sa-Ti dau Tie, Tata!

Pulsand incet, mi-ai asezat-o-n stanga fiintei mele,

Ca eu sa fac ce vreau cu ea in scanteiri rebele.



Cu greu intoarsa din nestiri si-ncatusate lanturi,

O prizoniera-n amintiri, o inima in santuri,

Udata cu un sange pur, regesc pe un Calvar,

O pun intreaga, suspinand de dor pe-al Tau altar.



E rosie, micuta, sfioasa, e tandra-ncrezatoare,

e sincera, modesta, atenta, iubitoare,

E imperfecta inca si inc-atat de rea...

Cand ai s-o vezi Isuse sa stii ca e a mea.