Poezie Da-mi Doamne-un sfat...

DĂ-MI DOAMNE-UN SFAT...



Dă-mi, Doamne-un sfat, dă-mi o lumină

Sunt totalmente dezorientat

De ce nu-i nimeni ca să mă susţiună

Din cei cu care-n Vie am lucrat?



Tu-mi ştii intenţia: vreau numai bine

Cum de mă laşi să plâng din greu?

Sunt încolţit, atacuri vin spre mine

Şi mulţi îmi adresează vorbe cu tupeu.



Încerc să ies din starea ce m-apasă

Dar sunt neputincios – o recunosc

Îmi pare că niciunuia nu-i pasă

Din cei pe care îi cunosc.



Cum altădată m-ai ’nălţat din dezolare

Ridică-mă şi-acuma – te implor!

De-această situaţie apăsătoare

Se bucură Satan şi-al lui popor.



Trimite-mi, deci, înc-o povaţă

O voi primi cu-n duh deschis

Poate mi-o dai acum sau mâine dimineaţă

Dar ştiu că mă va scoate din abis...



Mă voi lega de braţul Tău puternic

Voi fi mai veghetor, mai ataşat

De slova ce rodeşte spiritul cucernic

Şi de Acel ce m-a răscumpărat...



Şi-apoi veni-va iar înviorarea

Lăuntrul meu atât de frământat

Îţi va ’nălţa din inimă cântarea

C-am fost trântit dar m-ai recuperat!



Data: 27 Noiembrie, 2007