Poezie Apocalipsa în Viziune

Apocalipsa în Viziune



Pe insula Patmos, exilat,

Ioan, aflat în rugăciune,

Un înger sfânt i-a arătat

Apocalipsa... în viziune.



În ziua Domnului aleasă,

În zelul mare ce-l purta,

Departe şi străin de casă

Stătea-n rugă şi cugeta.



Când scene pentru viitor

I se făceau de cunoscut,

El se uimea, şi răbdător

Intra în taine de-nceput.



Printre tablourile multe,

Ce treceau pe sub priviri,

El a văzut, cu amănunte

Lucrarea marei mântuiri.



Şi în chipuri şi simboale,

Şi în ilustraţii, fel de fel,

Biserica, în final de cale

A văzut, crescând astfel:



Cu Evanghelia zburând,

Un înger anunţa mereu,

Popoarelor lumii zicând:

Temeţi-vă de Dumnezeu!



Această veste se-ntărea,

Şi putere avea Cuvântul,

Solia mult se răspândea

Şi lumina-ntreg pământul.



Pe vechi ruine şi spărturi

Se înălţa, fiind dregător,

De ziduri, din dărâmături

Un loial şi-advent popor.



În lupta cu fiara, purtată,

Şi chipu-i spre închinare,

Soarta-i era... ameniţată

Pân-la teribila-nchisoare.



Însă lucrarea, tot ’nainte

Urca-n tăria Celui Sfânt,

Şi atrăgea luarea aminte

A oamenilor, pe pământ.



În Duhul, şi a Lui putere

În semne multe şi minuni,

Oamenii arătau încredere

În faţa Marii-Nţelepciuni.



La înălţime stătea Legea,

Porunca Sabatului Sfânt,

Şi-oricine care înţelegea

Intra în sfântul legământ.



Se ataşau la împrejurări

Şi în faţa noii conjucturi,

Purtaţi de sfnte orientări

Rupeau vechile legături.



Un glas puternic îi mâna

Solia dând-o mai departe,

Lucrarea de-a se termina

De mântuire s-aibă parte.



Şi, când în final biruitorii

Vor fi la marea de cristal,

Glasul cel dulce al cântării

Va fi-n imnul lor triumfal.



Având acum un alt destin,

Al unui nou pământ creat,

Cu reverenţă ei se închin

Celui ce i-a...răscumpărat.



Moştenitori pentru vecie,

Fără dureri, boale şi chin,

Desăvârşiţi prin măiestrie

Preamăreau, Mielul Divin.



Căci la Calvar, înjunghiat

El le-a adus răscumpărare,

Salvându-i din greu păcat

Şi-a lui vecie, îngrozitoare.



Astfel ei, de-acum mereu

Pentru mareaţa mântuire,

Îl vor slăvi pe Dumnezeu

Prin consacrare şi cinstire.





Flavius Laurian Duverna

21 noiembrie 2007