Poezie Cu Tine vreau...

Cu Tine vreau...



Cu Tine vreau să merg Isuse

De-acum pe veşnicul traseu,

Şi pentru atâtea dorinţi puse

Să pot urca spre Dumnezeu

Mi-e gândul ce îl am mereu!



Calea e îngusta, şi e strâmtă

Dar vreau pe ea deapururea,

Ştiind că ea-i cărarea sfântă

Şi fiind pe ea, am mântuirea,

Tu-mi dai Doamne, fericirea!



Căci dacă greu, mă nevoiesc,

Şi piedici multe stau în drum,

Cu-n preţ în luptă mă trudesc

Şi-oi trece peste toate-acum

Prin nori de ceaţă sau de fum.



Uitând ce-a fost în urma mea

În vremi ce nu Te cunoşteam,

Ce-atunci câştiguri, îmi părea

Le-am aruncat, ca să Te am,

Spre-o altă viaţă mă năşteam.



Ca pe-un gunoi le-am socotit

Ce mă-ncurcau pe calea vieţii,

Când vesel grabnic am pornit

Spre Tine, în zorii... tinereţii

Mi-ai fost ca roua... dimineţii.



Să pot merge, cu fruntea sus

Urmându-Te, pe îngusta cale,

Sperând s-ajung, un ideal pus

Prin dreptul dat al jertfei Tale

Ţi-aduc spre slava-Ţi, osanale!



Flavius Laurian Duverna

20 noiembrie 2007