Poezie O, Taină scumpă!...

O, Taină scumpă!...



O, Taină scumpă... a mântuirii,

Din veşnicii născută şi păstrată!

Cine pricepe-adâncurile iubirii

Ce în mister ai fost desfăşurată?



Pentru o lume care L-a-ntristat,

Şi abătută dela voinţa Sa clară,

Dumnezeu pe Fiul Său L-a dat

Pe altarul unei cruci, să moară.



Ce iubire, mult prea minunată!

Ea Universu-ntreg, l-a copleşit,

Căci prin acest fel, manifestată,

Lumile din Galaxii toate-a uimit.



Şi ea întrece, orice cunoştinţă,

Iar de-alungul vieţii, nesfârşite,

Minţi nemuritoare-n preferinţă

Studia-vor tainele-i nedesluşite.



Şi-or afla că sunt de nepătruns

Ori şi cât de mult le-ar cerceta,

Căutând la Calvar, un raspuns,

Subiect de veci, va fi Golgota!



Nesfârşit tezaur de înţelepciune

În lumina strălucită de la cruce,

Va ramâne pururea-n creaţiune

Taina sacră-n susurul cel dulce!



Flavius Laurian Duverna

20 noiembrie 2007