Poezie Inimea mea

Inima mea



Te aştept să cobori,

Inima să-mi priveşti,

Prin ferestre de suflet,

E rănită pe părţi,

Cum s-a rupt în bucăţi,

Pe la margini cu zdrenţe!



Altora am tot dat,

Nevoi de-au avut.

Te aştept ca să vii,

Petec cald să îi pui,

Loc rănit ca să vindeci,

Si cu mir să îl ungi!



Semne de-au rămas,

De la lacrimi uscate,

Sau săgeţi infipte,

Strânsă în cleşte

De vorbe, cuvinte,

Urmele le-alină,

Cu-o ungere divină!



Vreau să-Ti mulţumesc,

Şi sper să mă ierţi,

Caci din ce-am primit,

Am tot dăruit,

Şi în faţa Ta prezint

Doar o inimă frântă!



19.11.2007