Poezie VREMEA INDURARII

VREMEA ÎNDURĂRII



Ps. 102.13."Tu Te vei scula şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să Te înduri de el,

a venit vremea hotărâtă pentru el."



Tu iei aminte, Doamne, la rugăciunea nevoiaşului

Şi nu nesocoteşti rugăciunea lui, ai milă-n bunătate.

Din înălţimea sfinţeniei Tale priveşti asupra pământului

Şi auzi gemetele celor ce cer izbăvirea din moarte.



Tu ai întemeiat în vechime: pământul şi cerurile.

Noi, suntem lucrarea mâinilor Tale. Tu, eşti Olarul!

Reverşi lumina binecuvântată, îngrijeşti semănăturile,

Pui răului un hotar : Tu Stânca, Lumina şi Farul!



Eşti milostiv, îndelung răbdător, bogat în bunătate,

Nu ţii mânie pe vecie, nici nu Te cerţi fără-ncetare.

Tu, nu ne-ai pedepsit după fărădelegi şi păcate,

Ne-ai izbăvit, în jertfa pe cruce ne-ai dat iertare.



Binecuvântat să fi Doamne, că Tu ai avut milă.

La vremea hotărâtă de Tine, Te vei îndura de Sion.

Mărit în măreţie, ne vei învălui cu mantia de lumină

Şi ne vei purta paşii pe muntele îndurării-n Sion.



Bunătatea Ta, Doamne, rămâne mereu aceeaşi

Şi dacă păzim legământul şi ne-ncredem în Tine,

Primi-vom puterea bivolului, vom fi ca nişte copilaşi,

Tu vei fi Stânca noastră, şi noi vom alerga la Tine.



Sub aripile Tale ocrotitoare, noi găsim alinare,

Cântăm şi mărturisim lucrările Tale minunate.

Să Te laude Doamne pământul, tot ce are suflare,

Căci Tu eşti Stăpânul şi Tu le-ai creat pe toate!



În vremea hotărâtă de îndurare, pentru fiecare

Prin iubire nemărginită ai fost dus jertfă ca Miel.

În ceas de trezire, să fim gata cu toţi de plecare

Înţelepţeşte-ne Dumnezeule! Emanuel!



Amin!