Poezie Rugă (18)

Rugă



In zi de noiembrie, iară

Inalţ rugăciune de seară,

Să fac glasul lumii să tacă,

Să rămân în Credinţă o stâncă

Zidită, în valuri spălată,

De ploi si furtuni neschimbată!



Din nou cupa inimii să mi-o umpli,

Rouă din roua-Ţi să-mi picuri!

În faţa Ta uşor să-mi plec capul,

Cum se apleacă-n dimineaţă macul,

Seva îşi ia din boabe de rouă,

Tăcerea cu roşii petale o plouă!



În locu-mi prea sfânt, că Eşti,

Să Te simt că acolo domneşti!

Sub aripa-Ţi să stau şi să fac,

Umbră precum un falnic copac,

Sub care mlădiţe noi să crească,

Drumeţi pe Cale poposească!



E a mea rugă semnul fierbinte,

Îndemn şi pecete în clipele grele,

Vânt bun şi prielnic corabiei mele.

Te rog să-mi trimiţi ce-mi doresc,

Pregătită să fiu, ce-mi dai să primesc,

Cu iubire să pot să aleg între bine şi rău!



13.11.2007