Poezie INSERARE

ÎNSERARE





Îşi cântă înserarea cântul tainic

insinuându-se unduitor

peste pădurea-ncremenită.

Se-aprind lumini pe-alocuri

iscate parcă de-un spiriduş şăgalnic.





Ce cald mă cheamă-al mamei glas

Să mă întorc din uliţă acasă;

pe masă e mâncare aburindă.

Ai mei mă-aşteaptă, doar

Locul meu pustiu a mai rămas.



Urzeală din fire de iubire şi lacrimi în ascuns

m-atrage din drumul meu străin.

un joc sordid îmi pare viaţa

cu colbu-i răvăşit de paşii şovăielnici.

Tristeţea în suflet mi-a pătruns...



...............................



...azi mama nu mă mai aşteaptă,

că-n alte zări s-a dus...

...dar casa-i luminată ...

...şi-n prag... este ISUS ...