Poezie Ca si Sara..

De multe ori, o, Doamne sfinte

M-ascund si eu in cate-un cort

Pentru ca -n sfintele-Ti cuvinte

Sa mai ma-ncred, parca nu pot.

Am ascultat cu bucurie

Cuvantul ce mi l-ai rostit

Odata, in copilarie;

Dar astazi, parca-mi pare-un vis!

Mai am eu timp sa aflu roade?

Mai poate sufletu-mi trudit

Si-mbatranit, oare mai poate

Sa-si vada visul implinit?

...M-ascund...si-ascult de prin unghere

Promisiuni de necrezut.

Oh, Sarai, te-nteleg si-mi cere

Viata si mie-acel tribut!

Cand vanturile in deriva

Mi-au dus al vietii vas stingher,

Cand toate-mi stau doar impotriva,

Se poate oare sa mai sper?



Zambeste Sara, E mirata

De minunata proorocie.

O, Doamne! Dar adevarata

Ea nu se poate sa mai fie!

M-as duce si eu sa m-ascund,

Dar nu pot;In tacerea serii

Soapta Cuvantului ascult:

" De ce razi? Este oare greu

Cuvantul cel rostit odata

Sa-l implineasca Dumnezeu?

Sara vei fi ! Cea binecuvantata!

Acum, cand nu puterea ta,

Nici istetimea nu te-ajuta,

Ci binecuvantarea Mea!

Desi tu nu-ntelegi, asculta!

Cuvantul spus, se va-mplini!

Nu cum tu ceri, nici cum doresti,

Ci voia Mea-l va randui

Asa cum nici nu te gandesti!"



Si-un strop de soare se rasfrange

Din asfintit si intra-n cort;

Oh! Ca pe Sara ma ajunge

O raza de speranta .Dar nu pot

Sa nu privesc oftand in urma

La toate cate le-am facut

Cu-amaraciune si cu truda

Pe Dumnezeu crezand c-ajut.

Zadarnic am trudit pe cale,

Cand voia Sa n-am deslusit!

M-am folosit de slujitoare,

Iar la sfarsit am dobandit

Desi am stat si la rascruce,

Desi-am luptat din rasputeri,

Decat vre-un "Ismail" ce-aduce

Tristete, remuscare si dureri.

Dar tot ce-a fost zidit de mine

S-a prabusit! S-a ruinat!

De-aceea, acel ras,mai bine

Ar semana cu un oftat!...



Dar raza nu e o parere,

Cuvantu-asemeni, repetat!

Cad pe genunchi si cu durere

Zic:Doamne, nu Te-am ascultat!

De-aceea azi, cu umilinta

Ma prabusesc la tronul Tau:

" O, Doamne, daruie-mi credinta

Si fa-mi, dupa cuvantul Tau!"