Poezie Celui ce pleacă

Pentru cel care a stat cu noi

La același prânz de-nvățăturp

Împărțind pâinea în aceeași casă

Nu căutăm cuvinte de rămas-bun

Nici o vorbire aleasă



Ca să aibă de drum ne frângem frăția

Deopotrivă speranța și datoria

Și le facem cu el pe jumătate

Cum se împarte un cântec de iubire

Cum se împarte un dor de libertate



Pentru cel ce a fost cu noi la aceeași cină

Cu care ne-am găsit spălați

În sângele Domnului Isus de aceeași vină

Pentru cel cu care mâinile-n rugă

Nu le-am ridicat spre iertare

Chiar de le-am avea

Nu îi vom da vorbe mari

Ci întreaga noastră îmbrățișare

Așa vom înțelege

Că ne-au unit comorile veciei

Așa vom înțelege că plecarea de azi

E numai o părere

Ea nu poate rupe

Cele ce-am zidit laolaltă

Cu-atâta durere

Vom fi peste o clipă împreună

Sus în cer într-o lume mai bunp

Căci Domnul Isus

Curând în această mântuire ne-adună