Poezie CEI MAI FERICITI...

CEI MAI FERICIŢI...



Cei mai fericiţi sunt cei ce ştiu

Că este-un Dumnezeu etern şi viu

Ei au în suflet dorul arzător

De-a-L onora şi-acum şi-n viitor

Convingerile lor sunt vii şi tari

Şi nu se-ncred în arme, militari

Şi nici în colosala putere nucleară

Ci-n puterea divină, interioară

În ei sălăşluieşte sentimentul bucuriei

C-au sporit rândurile Împărăţiei

În ei domneşte doar Domnul vieţii

Care le-a destăinuit secretul frumuseţii

De-aceea traiul lor e-o binecuvântare

La servici, în călătorie şi-n Adunare

Ei se ridică deasupra încercărilor crunte

Ştiind că-n mersul spre Rai Isus e în frunte

Când săgeţi arzătoare vin asupra lor

Viteazul Părinte le prinde din zbor

Şi astfel se bucură de-o pace deplină

Având în inimă o stare senină

Cei mai fericiţi nu-s bogaţii, milionarii

Ci privitorii la stele, vizionarii

Prin ochii credinţei ei văd Paradisul

Unde vor să ajungă cu tot dinadinsul,

Întrezăresc de-aici splendoarea din Rai

Căci se încred puternic în El-Şadai

Şi-n lumea aceasta atât de coruptă

În numele sacrului Adevăr ei luptă

Lăuntrul lor e plin de lumină cerească

De-aceea vor, zilnic, în iubire să crească

Privesc rugăciunea ca aspect important

Şi dau din ei un trai pios, vibrant

Sfântul Cod e legea ce-i ghidează

C-aşa pot sătura o conştiinţă trează

Se satură cu hrana ce dă însufleţire

Spre ’nalte idealuri şi viaţă de sfinţire

De-aceea-s fericiţi: au înţeles chemarea

Şi s-au predat total primind răscumpărarea.



gc/2 Noiembrie, 2007