Poezie O Rugăciune (1)

O Rugăciune



Stăpâne Doamne-al cerului

Şi Creator al pământului,

Tu-n ceruri-nalte locuieşti

Dar şi cu omul smerit eşti,

Când el trece prin necazuri

Cu greu pe-ale apei talazuri,

Tu barca vieţii i-o conduci

Mai lângă Tine, să-l aduci!



Când este în descurajare

Şi nu mai e nici-o scăpare,

De braţu-Ţi dacă se prinde

Mila-Ţi sfântă îl cuprinde,

Şi-n harul Tău cel iertător

Va şti de-un Tată iubitor,

Că îl primeşti cu braţ deschis

Să-i dai un loc în Paradis!



Prin jertfa Domnului Hristos

Priveşti la omul cel de jos,

Şi pentru el, El S-a jertfit

Pentru că Doamne, l-ai iubit

Atât de mult, că Fiul Tău,

L-ai dat să moară-n locul său

Ca viaţa lui răscumpărată,

Să poată fi-n veci fără pată!



Flavius Laurian Duverna

03 iulie 2012