Poezie Omida si viermele de matase

"Viata mea de vierme trebui-sa se piarda

N-am sa ma tot tarai, n-am sa rod doar iarba,

Ci-o sa devin flutur, cu-aripi de silfida,

Voi uita c-am fost candva omida.

Am sa zbor voios,trecand din floare-n floare

Si aripile-mi vor straluci in soare"



Zise intr-o zi viermele de matase

Catre-omida, ce in ras il luase:



"Tu sa zbori?Ce-i aia?Ai vazut vreo data

Vreo omida-n flutur transformata?

Stai aici si roade la verdeata,

Ca dupa ce mori, nu mai e alta viata!

Auzi ce prostie!Nici nu vreau s-aud

Sa rod totdeauna doar frunza de dud!

Eu ma-nfrupt cu orice frunza-mi iese-n drum!

Nu astept eu mila vreunui stapan!

Si ce-mi pasa mie ca pomii ce-i rod

Vor ramane tristi si fara niciun rod?

Important, atata doar e pentru mine:

Sa am burta plina si sa ma simt bine!

Ia nu mai visa tu aripi de silfida,

Multumeste-te cu viata de omida!



"Frunza cea de dud nu e asa gustoasa

Zise mica larva lucrand la gogoasa,

Dar stiu ca stapanul meu n-o sa ma lase!

Voi fi flutur, iar casuta mea-matase!

Si va fi podoaba pentru-al meu stapan

Care ma-ngrijeste si-i asa de bun!



Si spunand acestea,larva n-a mai fost

Caci isi implinise al vietii ei rost...



Spre apus,veni stapanul ca sa vada

Ce se intamplase prin livada.

Si iata ca pomul lui, cel mai frumos

Era desfrunzit, omozile l-au ros.

Ii rupse crengile si-apoi, pe loc

Le puse cu omozi cu tot, pe foc.



Un fluturas zbura din floare-n floare

Si-i straluceau aripile in soare.

Era micuta larva din gogoasa

Ce-n flutur minunat se transformase.



Morala:

Crestine, lumea cat va vrea sa rada,

Tu nu te multumi c-o viata de omida!