Poezie Credinta ca a lui Avraam

O, tata-doamne,-as vrea si eu sa am

Credinta vie ca a lui Avram

La glasul tau, sa pot sa parasesc

Lucrari si fapte ce nu te slavesc.

Chiar daca drumultrece prin pustie,

te rog sa-mi tii mereu tovarasie.

sa nu ma-ncante nici campii cu rod,

Ca cele pe care le-alese Lot;

Nu ma lasa s-alerg dupa avere,

Dupa placeri, relatii sau putere,

nici important sa fiu-la portile cetatii

ca sa nu-mbrac cumva vreo haina-a rautatii,

Fiindca sfarsitul lor, al tuturora,

E unuloar Sodoma si Gomora!

Ci drumul meu sa fie inainte,

Spre acel munte al trairii sfinte!

Unde sa pot sa te-ntalnesc mereu

Betel-sa fie-ntreg sufletul meu.

Sa fiu mereu un calator smerit,

Cu gandul sus si cortul pregatit.

S-astept in pace binecuvantarea,

Chiar daca vremea trece si-i grea calea.

te rog ca sa-i salvezi din foc pe-ai mei,

pe care mi i-ai dat, te rog si pentru ei;

O, scapa-i,Doamne, chiar daca nu vor

S-asculte azi cuvantul salvator!

Sileste-i Tu, sa fuga din pierzare,

S-alerge catre jertfa salvatoare

A noului Adam-Isus Hristos,

Ce ne deschide cerul luminos.

O, Doamne ,si-ar mai fi inca un pas

Pe caresa ti-l cer, parca n-am glas:

Sa pot sa-ti dau ca jertfa pe altar

Ce am mai scump,chiar dat de tine-n dar.

Si chiar pe Moria de m-as urca,

Sa nu se clatine credinta mea,

Ci sa raman mereu incredintat

ca tot ce am,o, Doamne, tu mi-ai dat!