Poezie VEGHETORUL

VEGHETORUL



Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

"Ce vezi, Ieremio?" Eu am răspuns:

"Văd un Veghetor."

(Ieremia 1:11)

******************************

Veghează-n fiecare clipă Veghetorul

Ne binecuvintează traiul, viitorul

Ce minunată e purtarea Lui de grijă

Suntem păziţi de orice foc şi orice schijă

De trecem prin ţinuturi unde-i bătălie

Ne dă curajul ce i l-a dat şi lui Ilie...



Veghează spre-mplinirea Cuvântului divin

S-aducă rod bogat în sufletul senin

Să ştie toţi pe Terra de planul de Salvare

Prin care omenirea poate primi iertare,

Să se desprindă toţi de lumea de himere

Să creadă că vor trece prin moarte şi-nviere.



De Sus veghează El; ne ştie orice gest

El vrea să vadă-n noi un duh curat, onest

Ne vrea cu gelozie, să fim numai ai Lui

Ne mângâie când vede o rană, un cucui

Iar când ne-mpotmolim în mersul pe cărare

Cu braţul Lui puternic ne dă eliberare...



Profeţi ca: Ieremia, Ezechiel, Isaia

Simţitu-I-au prezenţa ce le sfinţea odaia

Ştiau că-i pretutindeni, că nu-i va părăsi

În orice stare grea, în sjulbă, s-ar găsi,

Ştiau că i-a-nzestrat cu-n duh de îndrăzneală,

Că are vindecare la cea mai cruntă boală.



Poporul ce-a trecut prin marea despicată

Avea tot timpu-n faţă cărarea luminată

A lui călăuzire i-a scos din strâmtorare

Ei norul îl vedeau; le da orientare

Când norul dispărea venea stâlpul de foc

Ştiau că Veghetorul e chiar în acel loc.



Un singur pas pe cale nu-i fără însoţire

Din El vin raze pure ce-aduc doar strălucire

Când ne abatem pasul din drumul ce-i marcat

De semnele cereşti şi-i de martiri călcat

Ne ia de mână iute şi zice: "Înapoi

Cărarea rătăcirii nu-i demnă de eroi!"



Veghează Veghetorul când ne atacă valuri

Când Lucifer ţinteşte în sfinte idealuri

Ne scoate din primejdii, din groapa cea adâncă

Ne duce-apoi să stăm pe cea mai ’naltă stâncă

Şi-acolo iar ’nălţăm cântări de proslăvire

Şi iar ne minunăm de dulcea lui iubire...



Ne apără de-atacuri lansate de arcaşi

Ce vor să îi distrugă pe sfinţii Săi urmaşi

Prin îngeri păzitori lucrează ne-ncetat

El iar dă optimism la cel ce-i deprimat

Şi-nlătură din noi o stare de mâhnire

Ce Veghetor sublim, ce dulce ocrotire!



Când vise spulberate produc în noi durere,

Când parcă nu e nimeni să dea o mângâiere

Când zbuciumu-i acut, când vine frământarea

Şi când uităm ce roade aduce închinarea

Atuncea intervine Stăpânul Creator

Şi iar ne-nflăcărează cu-al lui divin fior.



De-am fi în gropi cu lei şi-acolo este El

Putem s-avem şi-acolo un minunat Betel

El potoleşte fiare, e Turnul de scăpare,

E loc de adăpost, e scut de apărare

Acei ce Îl slujesc sunt plini de o putere

Ce dă elan pe cale spre siderale sfere.



În paza Lui e somnul – de-i agitat sau lin

Şi-n zorii dimineţii ne bucurăm din plin

De înc-o zi din viaţă, de minunatu-I dar

Veniţi să Îl slujim mai bine, mai plenar

Să ne lăsăm conduşi spre glorii neapuse

Unde frum’seţi vor fi şi bucurii nespuse.



Veghează Veghetorul, tot timpul ne susţine

Ca drumul ce-l parcurgem să îl sfârşim cu bine

E o dovadă clară că-i pasă mult de noi,

Că vrea să ne-nfruptăm din mierea vieţii noi

Nu-i nimenea sub soare mai plin de bunătate

Îl vom vedea-n curând în veşnica Cetate.



gc/ 19 octombrie, 2007