Poezie Poezie de Crăciun (1)

Poezioalǎ desple Mos Clǎciun



Copiii lǎi, m-au supǎlat

La glǎdiniţǎ cu o veste,

Cǎ Mos Clǎciun, e o poveste,

Nu e, si nu a ezigstat,



Cǎ nu ale nici sǎnioalǎ,

Niţi balbǎ albǎ, nasu’ losu,

Chial au si lâs, cǎ noaptea Mosu’

Pe cosu casei nu coboalǎ ;



Am fost atât de indispus

Si-am plâns cu laclimi suspinând,

Pe Mos Clǎciun îl stiu decând

Pe mine balza m-a adus,



Da’ ca sǎ mǎ conving, am stat

Cu ochii mici sub plǎpumioalǎ,

Fǎcându-mǎ cǎ dolm de-asealǎ

Sǎ-l vǎd si io mǎcal odat’ ;



Întl-un tâlziu, palcǎ plin vis,

L-am auzit plin dolmitol

Pe la pǎlinţi, venind în zbol,

Cǎ ei aveau geamul deschis,



Tiptil apoi, s-a dus glǎbit,

Tlecând plin hol cu sacu-i plin,

(Cǎ i-am vǎzut umbla puţin)

La pomu’ male-mpodobit,



Sub cale-a pus Mosu’, galant

Si giucǎlii si ciocolatǎ....

Vǎ povestesc io altǎdatǎ

Cǎ alţeva-i mai impoltant,



Cǎ dupǎ ţe a fost el gata

Si cum pe toate el le stie,

A tlas din sticla de lachie

Pititǎ în balcon de tata,



S-a dus si în bucǎtǎlie,

Si-a tot cǎtat plin fligidel,

(Cǎ nu i-e flicǎ lui de gel)

Mâncând cu poftǎ din piftie



Si tot tiptil a si plecat,

Mai vesel palcǎ si vioi,

Da’ milosea a ustuloi

Pe flunte când m-a sǎlutat,



Asa cǎ io, as vrea sǎ stie

Copiii lǎi, cǎ Mos Clǎciun

Ezigstǎ si e tale bun......

Si fǎlǎ sǎ fac bǎscǎlie,

Îi plaţe ţuicǎ si piftie....

Cledeţi-mǎ când io v-o spun !



P.S.

Am povestit ţe s-a-ntâmplat

Si lu tǎticu’ si mǎmica,

Si flate, toatǎ ziulica

Atât de mult s-au minunat !



Gata !



Valeliu Celcel