Poezie Domnul privește spre noi

Ochii Domnului, mereu,

Îndreptați sunt către noi

Să ne scape de cel rău,

De suferinți și de nevoi.



Mâna Sa spre noi e-ntinsă

Cu milă, har, bunăvoință

Căci inima Lui e-aprinsă

De dragoste și-o dorință



De-a ne vedea mântuiți,

Cu făpturile-n lumină,

De-al Său Duh desăvârșiți,

Strânși sub aripa-I divină.



Fiindcă El știe preabine

Din ce suntem noi făcuți,

În ajutorul nostru vine

Când cădem iarăși înfrânți.



El ne știe pe dea-ntregul

Și cunoaște-al nostru suflet,

Ne știe dorul și suspinul,

Și întregul nostru umblet.



Și totuși, El ne iubește;

Luptă pentru-al nostru bine,

De cel rău ne izbăvește

Și ne mângâie-n suspine...



Mâna Lui ne ocrotește

Și-atunci când ne-am rătăcit,

Dragostea-I ne-nvăluiește

Și atunci când ne-am răcit.



Domnul privește spre noi

Dacă suntem credincioși,

Dar și când zacem în noroi

Ori suntem necredincioși



Și-a Lui mare bunătate

Ține veșnic pentru aceia

Ce se tem de El în toate

Și-și găsesc în El plăcerea.



Zaragoza 03/07/2012

de Ioan Hapca (Ionică)