Poezie Atata cale

E-atata cale intre om si Dumnezeu

Si-atata bezna peste nepasare,

Ca uneori lumina dinspre zare

Se poticneste-n somnul greu.



Adoarme fiecare somnul lui,

Visand minunatii si seriale,

Iar intre noi si cer e-atata cale,

Ca nu mai vrea sa treaca dorul nimanui.



E-atata cale intre gandul bun si ispitire

Si-atat de scurt e timpul de ales,

E doar un semanat si un cules,

O zi de lacrimi sau de multumire.



Cand te gandesti ca esti sarac de toate

Si-atat de mult putin e-n vise,

Descoperi intre soaptele ucise

Un verb al rugii rasarite-n soapte.



E-atata greu intre pamant si stele,

Atat de-abrupt urcus,cumplit de greu,

Devine tot mai limpede mereu

Ca biruinta nu sta-n gestur'le rebele.



E-atata cale intre om si Dumnezeu

Si-atat de aproape-i de la El la mine,

Ca tot ce pot in semn de bine

E numai sa ma-nchid in pumnul Sau.