Poezie Zămislire

Iată, aici, pe ramul poeziei

Am altoit şi eu un mugur blând.

Îl las zălog întreg filantropiei

În taina-mpărtăşaniei crezând.



Când veţi culege mierea de apoi

Şi vă veţi curăţi la lumânare,

Să ştiţi că spuza lutului din voi

A fost şi-n mine colb de frământare.



Dar am călcat pe şerpi şi basilici

Aşa cum calcă bourul pe frunze.

Comoara mea stă în sintagme mici

Ca nimeni să nu poată să m-acuze.



Am stat în sera evului ateu

Să-nsămânţez o boabă de muştar,

Aşa a fost, plugarul să fiu eu,

Când tata îmblânzea un armăsar...



Şi-atunci am învăţat să frâng istov

Precum brutarul lumii pâinea frânge.

Prieten m-am făcut cu dreptul Iov

S-aud pe cel nevinovat cum plânge.



Iar azi, aici, pe ramul poeziei

Sunt doar altoi. Lăstar de fructifer.

Ci-n primăvara vieţii ce-o să vie

Voi zămisli poeme noi, de cer.